Nu ar fi trebuit să fie în acel avion. O simplă eroare de programare a pus-o pe un loc care nu era al ei. O greșeală banală, administrativă, care avea să o transforme pe Vesna Vulović în protagonista celui mai incredibil miracol din istoria aviației.
Era 26 ianuarie 1972. Vesna Vulović, o tânără însoțitoare de bord de doar 22 de ani, angajată la JAT Yugoslavia Airlines, se îmbarca în zborul 367, cu destinația Belgrad. Avionul DC-9 decolase din Stockholm, făcuse o escală la Copenhaga și transporta 28 de persoane la bord. Nimic neobișnuit. Vesna servea băuturi, zâmbea pasagerilor și își făcea meseria ca în orice altă zi.
La ora 16:01, cerul s-a rupt.
La aproape 10.000 de metri altitudine, deasupra munților Cehoslovaciei, o explozie a spulberat avionul în aer. Fuselajul s-a dezmembrat, metalul s-a rupt ca hârtia, iar aeronava s-a transformat într-o ploaie de resturi. În câteva secunde, 27 de oameni și-au pierdut viața.
Toți… cu excepția ei.
Vesna a fost prinsă într-o secțiune din coada avionului, care s-a desprins și a început să cadă spre pământ. Fără parașută. Fără control. Fără nicio șansă. Fizica spunea clar: nimeni nu poate supraviețui unei astfel de căderi.
Și totuși, imposibilul s-a întâmplat.
Resturile avionului s-au prăbușit pe un munte acoperit de zăpadă, lângă localitatea Srbská Kamenice. Bruno Honke, un localnic și fost medic militar, a auzit explozia și a alergat spre locul tragediei, convins că va găsi doar trupuri fără viață. În schimb, a auzit ceva ce nu avea nicio logică: țipete.
Vesna trăia.
Avea craniul fracturat, coloana vertebrală ruptă în trei locuri, picioarele zdrobite, pelvisul distrus și multiple vertebre fracturate. Era paralizată. Dar avea puls. Bruno i-a acordat primul ajutor până la sosirea salvatorilor. A fost transportată de urgență la spital, în stare critică, unde a intrat în comă timp de 27 de zile.
Când s-a trezit, nu-și amintea nimic. Nici explozia. Nici căderea. Nici moartea care trecuse pe lângă ea. Creierul ei ștersese trauma complet.
Medicii au vorbit despre un miracol imposibil. Un corp uman care cade de la o asemenea înălțime atinge o viteză de aproape 190 km/h. Impactul ar trebui să fie fatal. Și totuși, Vesna a trăit.
Teoriile au curs ani la rând: secțiunea de fuselaj care a protejat-o, zăpada groasă, copacii care au încetinit căderea, unghiul impactului, tensiunea ei arterială scăzută. Și, poate, cel mai important factor: norocul pur.
Vesna Vulović a intrat în Cartea Recordurilor Guinness drept singura persoană din istorie care a supraviețuit unei căderi de la 10.000 de metri fără parașută. Un record pe care nimeni nu și-l dorește. Și pe care nimeni nu l-a mai egalat.
A petrecut un an în spital. Doctorii i-au spus că nu va mai merge niciodată. S-au înșelat. A reînvățat să meargă, cu dureri cronice și un șchiopătat permanent. A zburat din nou. S-a întors, pentru o vreme, la meseria care aproape o omorâse.
Mai târziu, frica de zbor și trauma psihologică au învins. A renunțat definitiv. A trăit încă 44 de ani, purtând zilnic urmele acelei zile imposibile. Cu umor negru spunea: „Sunt ca o pisică. Am avut nouă vieți.”
Vesna Vulović a murit pe 23 decembrie 2016, la 66 de ani, în apartamentul ei din Belgrad. În liniște. În somn. Pe pământ solid.
