În mitologia populară, Dragobete nu este doar un personaj legendar, ci o forță simbolică a renașterii naturii și a sentimentelor sincere. El este prezentat ca fiul Baba Dochia, una dintre cele mai cunoscute figuri mitice ale spațiului românesc. Dacă Dochia simbolizează iarna, asprimea și încercarea, Dragobete reprezintă primăvara, vitalitatea și începutul unei noi etape a vieții.
Potrivit tradiției, Dragobete coboară din munți la sfârșitul lunii februarie, moment în care natura începe să se trezească la viață. Se spune că atunci păsările cerului își aleg perechea, își construiesc cuiburile și își încep ciclul de reproducere. Din această credință s-a născut ideea că Dragobete este protectorul îndrăgostiților și al legăturilor trainice.
În satele vechi din România, ziua de Dragobete era sărbătorită prin ritualuri comunitare. Tinerii se adunau în poieni sau la marginea pădurii, culegeau primele flori ale primăverii și participau la jocuri simbolice. Un obicei cunoscut era alergarea fetelor de către băieți, iar dacă fata accepta să fie prinsă și sărutată, gestul era considerat un semn de legământ sentimental pentru anul în curs. Nu era o simplă tradiție de divertisment, ci o formă simbolică de confirmare a afecțiunii.
Pe lângă ritualurile legate de iubire, Dragobetele avea și o puternică dimensiune spirituală. Bătrânii credeau că în această zi oamenii trebuie să fie veseli, împăcați și deschiși către ceilalți. Certurile erau evitate, iar gospodăriile erau curățate pentru a primi energiile bune ale primăverii. Fetele își puneau busuioc sub pernă pentru a-și visa ursitul, iar băieții făceau promisiuni de credință și loialitate.
Legenda mai spune că Dragobete nu veghează doar asupra iubirii dintre doi oameni, ci și asupra armoniei dintre om și natură. În credința populară, cine respectă această zi va avea parte de noroc, sănătate și iubire statornică. În schimb, ignorarea sărbătorii era asociată cu singurătatea sau lipsa împlinirii sufletești.
Din perspectivă culturală, Dragobete reprezintă una dintre cele mai autentice expresii ale spiritualității românești. Spre deosebire de simbolurile romantice importate din alte culturi, această sărbătoare reflectă valorile tradiționale: iubirea curată, respectul reciproc, comunitatea și legătura profundă cu natura.
Astăzi, Dragobete rămâne un simbol al identității culturale și al continuității tradiției. El amintește că iubirea, în forma ei cea mai simplă și sinceră, face parte din patrimoniul spiritual al poporului român, fiind legată nu doar de oameni, ci și de ritmul etern al naturii și al renașterii.
