Pare greu de crezut, dar una dintre cele mai cunoscute clădiri din România apasă atât de tare solul încât, la propriu, se afundă în pământ. Palatul Parlamentului din București, considerat oficial cea mai grea clădire administrativă din lume, cântărește aproximativ 4,1 milioane de tone – mai mult decât celebra Piramidă a lui Keops. Iar această greutate uriașă face ca solul de sub el să cedeze treptat.
Inginerii au constatat că imobilul se scufundă natural cu aproape 6 milimetri pe an, din cauza presiunii exercitate de milioanele de tone de marmură, beton și oțel. Pentru a preveni tasări periculoase, specialiștii au fost nevoiți să injecteze tone de ciment sub fundație și să consolideze permanent structura subterană.
Fundația este, de fapt, o construcție la fel de impresionantă ca palatul în sine. Zeci de metri de beton armat coboară în pământ, formând un radier general uriaș, menit să distribuie uniform greutatea pe solul aluvionar și instabil al Capitalei. Practic, clădirea stă pe o placă gigantică de beton care o ține ancorată, ca să nu se încline sau să crape la un cutremur puternic.
Materialele folosite sunt aproape integral românești, dar cantitățile par desprinse dintr-un proiect industrial, nu dintr-o construcție civilă. Aproximativ un milion de metri cubi de marmură, în mare parte de la Rușchița, au fost folosiți pentru holuri, scări și fațade. S-au utilizat peste 700.000 de tone de oțel și bronz, iar candelabrele uriașe pot cântări chiar și cinci tone bucata. Ușile masive din nuc, cireș și stejar adaugă și ele sute de tone la total.
Dimensiunile sunt greu de imaginat: 365.000 de metri pătrați suprafață desfășurată și un volum care o plasează pe locul trei în lume între cele mai mari clădiri administrative. Coridoarele par interminabile, sălile au înălțimi amețitoare, iar costurile de încălzire și climatizare sunt comparate adesea cu cele ale unui oraș mic.
Chiar și detaliile interioare au doborât recorduri. Unele covoare au fost atât de mari și grele încât au fost țesute direct în interiorul sălilor, pentru că nu ar fi încăput pe ușă. Sistemul de ventilație include tuneluri uriașe pentru circulația naturală a aerului, însă volumul imens de spațiu face ca întreținerea să fie o provocare continuă.
Construită să reziste la cutremure de peste 8 grade Richter, clădirea are rosturi speciale de dilatare și soluții tehnice care îi permit să oscileze controlat în timpul seismelor, în loc să se rupă. Totul a fost coordonat de arhitecta Anca Petrescu, care avea doar 28 de ani când a câștigat proiectul și a condus o echipă de sute de arhitecți și zeci de mii de muncitori, lucrând non-stop.
