Panteonul din Roma, una dintre cele mai bine conservate clădiri ale Antichității, ascunde un secret arhitectural care îi lasă fără răspuns pe milioane de turiști. Domul său uriaș are o deschidere circulară în centru, numită Oculus, cu un diametru de 9 metri. Este singura sursă de lumină naturală a clădirii și, inevitabil, prin ea intră și ploaia.
Totuși, interiorul nu se inundă niciodată. Motivul? Romanii au gândit totul până la ultimul detaliu. Podeaua este ușor înclinată, aproape imperceptibil, iar sub marmura perfect lustruită se ascund 22 de găuri minuscule de scurgere, conectate la un sistem antic de canalizare. Apa care cade este evacuată imediat.
Mai mult, în zilele cu ploaie măruntă, mulți vizitatori au impresia că stropii „se opresc” în aer. Explicația este un fenomen fizic: aerul cald din interior se ridică și creează un efect de coș, care poate fragmenta picăturile fine înainte ca acestea să ajungă pe podea.
Dincolo de acest truc spectaculos, domul Panteonului rămâne cea mai mare cupolă din beton nearmat din lume, performanță neatinsă nici după aproape 2.000 de ani. Inginerii romani au folosit un procedeu revoluționar: la bază au turnat beton cu pietre grele, iar spre vârf au folosit piatră ponce, un material vulcanic extrem de ușor, reducând masiv greutatea.
Oculus-ul nu este doar decorativ. Din punct de vedere structural, el funcționează ca o „supapă” de greutate. Dacă domul ar fi fost complet închis, presiunea din centru ar fi putut provoca prăbușirea. Spațiul liber distribuie forțele către pereții laterali, groși de aproape șase metri.
Geometria clădirii este aproape perfectă: înălțimea interioară este egală cu diametrul rotondei – 43,3 metri. Practic, o sferă ideală ar încăpea exact în interior. Pentru romani, această proporție simboliza armonia universului.
Lumina care pătrunde prin Oculus se mișcă pe parcursul zilei ca un reflector uriaș, transformând interiorul într-un cadran solar monumental, care schimbă complet atmosfera în funcție de oră și anotimp.
Panteonul a supraviețuit și datorită unei decizii salvatoare: în anul 609, clădirea a fost transformată în biserică creștină. În timp ce alte monumente antice au fost demontate sau jefuite, Panteonul a fost protejat și întreținut continuu.
Astăzi, adăpostește mormântul lui Rafael, dar și pe cei dintâi regi ai Italiei. După aproape două milenii, Panteonul nu este doar un monument, ci o lecție vie de inginerie, matematică și viziune, pe care lumea modernă încă încearcă să o înțeleagă pe deplin.
