Puțini știu că Austria tratează pădurile și apa ca pe o comoară națională strategică, mai valoroasă decât aurul din seifurile băncii centrale. Constituția garantează nu doar dreptul oricui de a se plimba liber prin păduri, inclusiv pe proprietăți private, ci interzice strict orice activitate care ar putea contamina pânza freatică.
Datorită acestei protecții aproape fanatice, izvoarele montane austriece sunt complet ferite de industrie și agricultură intensivă. Cel mai cunoscut beneficiar este Viena, unul dintre puținele orașe din lume unde apa de la robinet este apă pură de izvor montan, nu apă tratată din fluvii.
Apa ajunge în capitală gravitațional, fără pompe electrice, prin apeducte uriașe construite încă din vremea împăratului Franz Joseph. Vine direct din Alpii Stiriei și Austriei Inferioare, parcurgând în jur de 36 de ore prin galerii săpate în stâncă, ajungând rece și cristalină în robinetele vienezilor.
Pentru a păstra această puritate, zonele din jurul izvoarelor sunt supuse unor restricții extreme: nu se construiește, nu există turism de masă, iar pășunatul este strict controlat. Pădurari angajați de primăria Vienei patrulează munții aflați la sute de kilometri de oraș, acționând ca adevărați gardieni ai apei potabile.
Legea forestieră austriacă garantează „libertatea de trecere”: oricine poate intra într-o pădure, indiferent de proprietar, pentru plimbare sau recreere. În plus, pădurile alpine au un rol vital de protecție, prevenind alunecările de teren și avalanșele, fără de care multe sate ar fi nelocuibile.
Austria aplică strict principiul sustenabilității: nu se taie mai mult lemn decât poate crește într-un an, iar tăierile masive sunt aproape inexistente. În 2019, statul a făcut un pas istoric, interzicând constituțional privatizarea apei potabile, declarând apa drept un drept fundamental, nu o marfă.
Rezultatul? În Viena există peste 1.000 de fântâni publice cu apă potabilă, iar în restaurante apa de la robinet este oferită gratuit. Austriecii au atât de multă încredere în sistem, încât apa îmbuteliată este secundară.
Modelul austriac arată că o țară modernă poate progresa fără să-și distrugă natura. Aurul verde – pădurea – și aurul alb – apa – sunt baza unei calități a vieții greu de egalat, demonstrând că atunci când legea apără natura, oamenii sunt primii care câștigă.
