Fostul președinte al României, Ion Iliescu, a murit în această după-amiază la Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Agrippa Ionescu” din București, unde era internat de aproape două luni, după ce fusese diagnosticat cu cancer pulmonar. Avea 95 de ani.
„Cu profund regret, Guvernul anunță încetarea din viață a fostului președinte al României, domnul Ion Iliescu. Fostul președinte al statului român a decedat astăzi, 5 august 2025, la Spitalul Clinic de Urgență ‘Prof. Dr. Agrippa Ionescu’. Guvernul României transmite condoleanțe familiei și tuturor celor apropiați.”
Detaliile privind programul funeraliilor de stat organizate în onoarea fostului șef al statului român vor fi comunicate în perioada următoare, se precizează în comunicatul Executivului.
Internat în secția de terapie intensivă pe 11 iunie 2025, Iliescu a fost diagnosticat cu cancer pulmonar, iar starea sa s-a deteriorat progresiv. În ultimele săptămâni, medicii raportaseră afectare respiratorie severă și disfuncții multiple de organe. Deși a beneficiat de terapie intensivă maximală, sub supravegherea unei echipe multidisciplinare, eforturile medicilor nu au mai fost suficiente.
Ion Iliescu – o viață în centrul puterii și al controversei
Ion Iliescu a fost una dintre cele mai influente și controversate figuri politice ale României post-decembriste. A fost președinte al țării în două rânduri: între 1990 și 1996 și din nou între 2000 și 2004. A jucat un rol central în Revoluția din 1989, când a devenit lider al Frontului Salvării Naționale (FSN), formațiunea care a preluat puterea după căderea regimului Ceaușescu.
În timpul tranziției postcomuniste, Iliescu a fost asociat cu o formă de democrație controlată, favorizând o tranziție lentă către economia de piață și menținerea unor structuri ale fostului regim. A fost adesea criticat pentru modul în care a gestionat evenimentele sângeroase din timpul mineriadelor, dar și pentru relația sa ambiguă cu fosta URSS, inclusiv pentru documentele care sugerează că ar fi cerut ajutor militar sovietic în decembrie 1989.
După Revoluție, Iliescu a fondat FSN, formațiune care a trecut prin mai multe transformări, devenind în cele din urmă Partidul Social Democrat (PSD). A condus România în momente cruciale, inclusiv în perioada în care au fost puse bazele aderării la NATO și Uniunea Europeană. A semnat și documentele care au consfințit asumarea responsabilității statului român pentru Holocaust, în urma raportului Comisiei Wiesel.
Un om politic polarizant
Figura lui Ion Iliescu a generat întotdeauna reacții contradictorii: pentru unii a fost garantul stabilității în haosul postcomunist; pentru alții, simbolul perpetuării vechilor structuri de putere. A fost acuzat că a orchestrat manipularea opiniei publice în favoarea FSN și că a folosit instituțiile statului pentru a controla opoziția și presa.
Printre realizările majore ale mandatelor sale se numără adoptarea Constituției din 1991, stabilizarea țării după prăbușirea comunismului și relansarea relațiilor externe cu Occidentul. Totuși, rămâne o figură controversată pentru rolul său în evenimentele violente din 1990 și 1991, când minerii au fost aduși în București pentru a reprima manifestațiile anti-guvernamentale.
Moștenirea lui Ion Iliescu
Moștenirea lui Ion Iliescu este una complexă. A fost un politician cu o longevitate remarcabilă în viața publică, un simbol al tranziției și, pentru unii, al stagnării. A condus România într-o perioadă de incertitudine și transformări radicale, dar a fost perceput adesea ca un frânar al reformelor profunde.
La finalul carierei politice, a continuat să rămână activ în spațiul public prin comentarii și intervenții ocazionale, păstrând o prezență discretă, dar atentă la viața politică românească.