Liniștea obișnuită a fost brusc spulberată de sunetul unei alarme care a pus pe jar o întreagă echipă de intervenție. Un exercițiu neanunțat, menit să testeze reacția în fața unui incendiu, a adus adrenalină și tensiune maximă într-o secție de deținere, unde orice secundă poate face diferența între viață și moarte.
Ipoteza? Un incendiu în fază incipientă izbucnit în interiorul secției. O simulare, dar cu miză cât se poate de reală: vieți omenești – atât cele ale personalului, cât și ale persoanelor private de libertate.
Răspunsul a fost rapid și precis. Sub comanda fermă a ofițerului MSU, procedurile au fost puse în aplicare cu o rigoare demnă de o intervenție reală. Echipa de primă intervenție a demonstrat că nu este vorba doar de regulamente și planuri pe hârtie, ci de oameni pregătiți să acționeze cu sânge rece și determinare în orice situație.
Exercițiul a avut scopul de a testa nu doar eficiența tehnică în fața unui potențial incendiu, ci și calitatea umană a celor implicați – comunicare, empatie, solidaritate și curaj. Pentru că în fața pericolului, granițele dintre celule și uniforme devin fragile, iar responsabilitatea este imensă.
Concluzia? Timpii de reacție, stăpânirea de sine și colaborarea impecabilă au arătat că, dacă pericolul ar fi fost real, intervenția ar fi fost la înălțime.