Declarații explozive despre facturile românilor și viitorul pieței de energie. Volker Raffel, directorul general al E.ON România, unul dintre cei mai mari furnizori de electricitate și gaze din țară, critică dur modul în care statul gestionează liberalizarea pieței.
Guvernul a anunțat că va amâna cu un an liberalizarea pieței gazelor, programată pentru 31 martie 2026, însă fără o lege clară adoptată. În același timp, furnizorii au trimis deja notificări cu prețuri mai mari de la 1 aprilie, în lipsa unei reglementări certe. Marți seară, Ministerul Energiei a lansat în dezbatere un proiect de ordonanță care ar plafona prețul gazelor pentru populație până la 31 martie 2027, la un nivel chiar mai mic decât cel actual.
Raffel avertizează că lipsa de predictibilitate creează haos: „Dacă un consumator sau o fabrică nu știe cât va costa gazul anul viitor, cum poate lua decizii de investiții?”. El susține că intervențiile repetate ale statului nu au rezolvat problemele pieței în ultimii 20 de ani și cere un plan clar de revenire la piața liberă.
Potrivit proiectului, prețul pentru consumatorii casnici ar scădea cu aproximativ un ban pe kWh, de la plafonul actual de 31 bani/kWh. Impactul în facturi ar fi însă redus, iar scăderea s-ar vedea treptat, deoarece furnizorii au încă stocuri cumpărate la prețuri mai mari.
Pentru firmele mari nu se schimbă nimic, acestea plătind deja preț de piață. Pentru firmele mici, impactul ar putea fi minim.
Șeful E.ON susține că statul ar trebui să ajute țintit doar consumatorii vulnerabili, nu să plafoneze pentru toată lumea, pentru că nota de plată ajunge tot la cetățeni prin taxe mai mari.
În paralel, pe piața europeană, gazul se tranzacționează la aproximativ 160–170 lei/MWh, iar România ar putea beneficia în viitor de producția din Marea Neagră, prin proiectul Neptun Deep. Totuși, Raffel avertizează că gazul românesc nu va fi „extrem de ieftin”, ci doar posibil puțin sub cotațiile europene.
Cu 3,4 milioane de clienți, E.ON este al doilea furnizor de gaze pentru populație, după Engie România, cu o cotă de piață de aproximativ 40%.
Românii rămân astfel prinși între promisiuni politice, plafonări temporare și incertitudini legate de facturile de după 1 aprilie.
