Statele Unite devin scena unei confruntări juridice cu miză uriașă, în care marile companii tech sunt acuzate că ar fi creat, cu bună știință, produse care dau dependență copiilor și adolescenților. O întrebare care părea până de curând mai degrabă o metaforă începe să capete contur legal: pot rețelele sociale fi comparate cu țigările și tratate ca produse „defecte”, periculoase pentru sănătatea mintală?
În acest an, Meta și YouTube vor ajunge în fața instanțelor americane, după ce TikTok și Snap au ales deja să încheie înțelegeri amiabile cu reclamanții. Adolescenți, părinți, școli și autorități statale susțin că platformele au fost proiectate deliberat pentru a menține utilizatorii captivi, în special pe cei tineri, cu efecte grave asupra sănătății lor emoționale și psihice.
Primul proces considerat istoric va începe în California, la Curtea Superioară din Los Angeles. Cazul are la bază plângerea unei tinere identificate cu inițialele K.G.M., care afirmă că a devenit dependentă de rețelele sociale încă din copilărie. Potrivit avocaților săi, aceasta și-a făcut cont de YouTube la doar opt ani, a ajuns pe Instagram la nouă, pe Musical.ly (actualul TikTok) la zece și pe Snapchat la 11 ani. În timp, spune ea, utilizarea intensă a platformelor i-ar fi provocat anxietate, depresie și probleme serioase de imagine corporală.
Avocații reclamanților mizează pe o strategie inspirată din procesele celebre împotriva industriei tutunului din anii ’90. Argumentul central: companiile tech ar fi știut că produsele lor pot crea comportamente compulsive, dar au ales să ignore riscurile pentru a-și maximiza profiturile. O eventuală victorie în instanță ar putea deschide drumul pentru mii sau chiar milioane de alte procese, despăgubiri uriașe și schimbări forțate în modul în care sunt construite aplicațiile.
De data aceasta, apărarea clasică a giganților tech – că nu sunt responsabili pentru conținutul creat de utilizatori – nu mai funcționează. Procesele nu vizează ce apare pe platforme, ci felul în care acestea sunt concepute. Reclamanții susțin că funcții precum „infinite scroll”, redarea automată a videoclipurilor sau algoritmii de recomandare încurajează utilizarea excesivă și pot contribui la anxietate, depresie, tulburări alimentare sau chiar auto-vătămare.
Totuși, lucrurile sunt mai nuanțate decât par. Din punct de vedere medical, „dependența de rețele sociale” nu este recunoscută oficial ca diagnostic. Specialiștii preferă termeni precum „utilizare problematică” sau „compulsivă”, tocmai pentru că lipsesc criterii esențiale ale dependențelor clasice, precum toleranța sau sevrajul clar demonstrabil.
Un studiu recent publicat în revista Scientific Reports arată un contrast puternic între percepție și realitate. Doar aproximativ 2% dintre utilizatorii adulți de Instagram din SUA prezentau simptome care i-ar putea încadra într-o zonă de risc clinic pentru dependență. Cu toate acestea, aproape 18% dintre respondenți se considerau ei înșiși „dependenți”.
Mai mult, cercetătorii au descoperit că simpla etichetare ca „dependent” reduce sentimentul de control personal. Participanții expuși la mesaje oficiale care descriau social media drept „adictivă” au raportat mai multă neputință și mai multe încercări eșuate de a-și reduce timpul online. Concluzia este surprinzătoare: discursul despre dependență poate face experiența mai negativă și mai greu de gestionat, nu mai ușoară.
Un lucru rămâne însă incontestabil. Platformele sociale sunt construite pentru a capta atenția și a ține utilizatorii conectați cât mai mult timp. Asta este baza modelului lor de afaceri. Iar pentru unii oameni, mai ales pentru adolescenți, acest lucru se poate transforma într-o problemă reală, cu efecte asupra somnului, relațiilor și stării generale de bine.
Procesele din SUA probabil nu vor decide definitiv dacă rețelele sociale sunt „țigările secolului XXI”. Dar pot forța o dezbatere majoră despre responsabilitatea companiilor care creează produse folosite zilnic de sute de milioane de copii. Chiar dacă nu vorbim despre o dependență chimică, presiunea publică și juridică ar putea obliga Silicon Valley să regândească modul în care își tratează cei mai vulnerabili utilizatori.
